La 30 martie 1940, zi care pica într-o sâmbată, avea loc la Ploiești conferința marelui scriitor Ionel Teodoreanu (1897-1954), în localul Liceului Sfinții Petru și Pavel. Principala creație literară a lui Ionel Teodoreanu rămâne trilogia „La Medeleni”, care a cunoscut un mare succes în epocă, și nu numai, fiind citită de generații întregi de adolescenți și tineri chiar și după marea cotitură din 1948. Și asta în ciuda ironiilor lui George Călinescu care, de altfel, a și desființat romanul în Istoria sa. Să fi fost invidia, atât de prezentă în acest mediu plin de ogolii? Se pare că „La Medeleni” a fost cea mai vândută dintre toate cărțile scriitorilor români, cel puțin atunci când piața nu era reglementată, deformată și chiar violată de regimul comunist. Succesul timpuriu avea să-l facă să publice anual câte un roman, încercând, fără succes, să depășească „La Medeleni”.
În 1939 Teodoreanu a părăsit Iașiul, unde și-a trăit marea majoritate a vieții, în favoarea Bucureștiului, continuând să practice cu succes avocatura.
Subiectul conferinței de la Ploiești era unul previzibil “Cum am scris «La Medeleni»”. Pentru a putea asista la această „ședință literară” trebuia plătit un bilet și au fost destui ploieșteni care au făcut-o. Au existat patru categorii de bilete, probabil pe considerentul distanței între scaune și masa unde stătea scriitorul, de 70 de lei (s-au vândut 75 de bilete) de 50 de lei (125), de 30 de lei (34) și de 20 de lei (54). Audiența oficială (or mai fi fost și alte persoane, prefectul probabil) a fost apreciabilă, fiind formată din 188 de persoane. Informațiile sunt relevante si pentru dragostea față de cultură pe care o aveau mulți dintre românii interbelici.
Ionel Teodoreanu nu a conferențiat gratuit, înmânându-i-se de către reprezentantul Prefecturii suma de 5.000 de lei, destul de frumoasă pentru epocă. Restul de 8.600 de lei au fost predați casieriei „spre ajutorarea familiilor concentraților din județ”, adică a acelor familii care cunoșteau dificultăți financiare, ca urmare a mobilizării bărbaților în Armata Regală Română. Interesant este că această conferință se organiza sub înaltul patronaj al rezidentului regal al Ținutului Bucegi (în fiecare ținut exista un reprezentant al regelui Carol al II-lea) care în acel moment era Gheorghe Alexianu. El a deținut funcția de rezident regal al Ținutului Bucegi din care făcea parte și Prahova între februarie 1939- octombrie 1940. Ulterior a fost recuperat de regimul Antonescu, fiind numit guvernator-general al Transnistriei, fiind implicat direct în Holocaustul din regiune (inclusiv în represaliile de la Odesa). A fost executat alături de mareșalul Antonescu la 1 iunie 1946.
Text de Codrut Constantinescu
Consilier pentru afaceri europene, Prefectura Prahova